De astăzi și pănă hăt la 8 martie vom tot vorbi despre brăduți

Începe perioada activă a zurgălăilor, a crăciuneilor și, doar din cănd în cănd, vom aminti despre faptul a fi sau a nu fi gaze naturale prin țevi, rusești sau de o altă naționalitate. Mergeți în pelerinaj în centrul capitalei și acolo o să vedeți facerea bradului. Niște oameni sucesc niște șuruburi. Toată construcția lor se va numi brad. Suntem ecologiști, ce mai. Împodobiri mai mult sau mai puțit tradiționale, fără bugete exegerate. Nu se știe dacă vor pune țurțurii dați de români, pentru că actualii nu-i prea au la inimă pe romănii cei adevărați. Din căte vedem, de data aceasta nu se investește masiv în strălucire și zorzoane. N-o fi parale. În PMAN punem ce avem, acel braduț artificial, instalat și anul trecut pentru care au fost alocate 200 de mii de lei, cu o înălțime de 20 de metri. Suficient. Oricum e mai brad decăt bradul Silvicăi, Dumnezeu să-i odihnească cetina în pace!

Au fost și ani buni. Au fost ani cănd Chișinăul avea avea doi brazi, unul în Piață, altul la Primăriei, pe urmă au fost ani cu trei brazi, unul al guvernului, altul al municipalității și al trei-lea a lu mă-sa și a lu tat-su. Am avut brazi jerpeniți, brazi suciți, cărniți, de la români, de la haholi, aduși cu Fura, aduși cu trenul, de toate am avut. Am avut și brad furat, apoi dat în căutare, găsit și montat.  

Pe 31 august, (avem în vederea strada), anul acesta va fi liniște, adica nu va fi liniște, pentru că pe 31 august se sapă. Iar și iar, hojma. Niște servicii municipale pur și simplu au căpiat. Anul trecut muncitorii au săpat și au montat canalizarea pe toată lungimea 31 august. Tot ei au astupat, au tasat, au asfaltat, tujur OK. Anul acesta, chiar în aceste zile, alți muncitori sapă, exact acolo unde au săpat colegii lor de la canalizare. De data aceasta ăștea pun țevile de apă. Iar vor astupa, iar vor tasa, iar vor asafalta. Și tot așa, și tot așa. La anu probabil vor săpa și vor tasa cei care ne dau curent. Așa da! 

În cazul în care spui unui polițist ,,Bată-te Dumnezeu să te bată,, socoate că ești în ultraj

Ministerul de Interne ne invită respectuos să-i livrăm niște idei și niște sugestii, toate gratis. MAI colectează părerile noastre cu privire la mărimea amenzilor pe care tot noi trebuie să le achităm. Noi, ăștea răi, pentru că cetățenii buni stau acasă pe net și niciodată nu depășesc norma legală, nu depășesc viteza regulamentară, nu ocolesc gropile și nu privesc chiorăș la moaca polițistului care bagă nasul în salon, imediat ce cobori sticla mașinii cu 2 centimetri pă verticală.  MAI anunță un fel de licitație – care dă mai mult pentru jignirea polițistului de exemplu. MAI ar vrea legea țării să se schimbe și să cuprindă următoarele prevederi – jignirea polițistului să-l coste pe nenorocitul de jignitor o amendă de până la 50.000 de lei sau închisoare de până la 3 ani. Indiferent de faptul, ești sau nu ești provocat. Pentru asta ai nevoie de avocat, ca să demonstreze că polițistul a căutat-o cu lumănarea. Mai ușor demonstrezi că laptele nu este alb. În cazul în care îi spui unui polițist ,,Bată-te Dumnezeu să te bată,, socoate că ești în ultraj. În felul acesta pui la cale un act de amenințare împotriva unui funcționar aflat în exercițiul funcțiunii ( ce text grav!), nu așa simplu, ci în complicitate. MAI vrea amenzi mai mari pentru nesubordonare cu reavoinţă a dispoziţiei sau cererii legitime a colaboratorului organelor de ocrotire a normelor de drept – de la 5000 până la 7500 de lei, față de 1200-1800 de lei, cât este în prezent. Foarte corect, ca la nemți, să se apere ei pe ei. Dar pe noi cine ne apără? Deocamdată Bunul Dumnezeu. Nu ca la nemți. Încercați din curiozitate să intrați fără treabă în vreun sector de poliție și priviți atent cum vă vor focusa. Mai bine nu dați buna ziua. Avem două variante – ori ești întămpinat în calitate de infractor (circa 70 la sută) , ori ai venit să le dai de lucru (sută la sută).  

Ați vrut idei, poftiți idei. Amenzile astronomice nu sunt cele mai fericite soluții. Pentru că amenzile mari îi sărăcesc și mai mult pe cei săraci,  îmbogățindu-i și mai mult pe cei bogați. Asta vreți? Nu e bine, pentru că v-ați declarat o guvernare socială. Cei bogați, de obicei, nu manifestă nesubordonare cu reavoinţă, iar cei săraci pur și simplu nu au cu ce achita amenzile mari, chiar dacă există o hotărăre judecătorească, iar corupția va prinde la curaj. Asta vreți? Vorbim doar de bogați și doar de săraci pentru că alte pături sociale deoacamdată trăiesc în alte țări.

Eu nu vreau să am frică de polițistul meu de sector. Eu vreau să-l respect pentru că mă respectă. Eu nu vreau să am tensiune ridicată atunci cănd mă oprește în trafic agentul de circulație. Eu vreau ca el, agentul de circulație, măcar o dată în viață să mă atenționeze sau să mă avertizeze, fără să mă amendeze. Vă imaginați? Eu vreau ca agentul să mă tragă pe dreapta ca să-mi spună că nu-mi arde un bec, dar să nu mă amendeze pentru faptul că nu-mi arde un bec, tot el fluturăndu-mi articolul cutare din nu știu care regulament, care spune expres precum că eu, înainte de pornire trebuia să mă asigur de viața și integritatea becului. Clar că el oricănd va avea dreptate. Eu nu vreau ca oamenii să fie căini (chiar nu-i clar, aici jignesc oamenii sau căinii). Ași vrea doar să funcționeze legea lui om. Și cea din fizică, și cea din viață.    

Agenția de știri MOLDPRES a fost și mai este pe cale de dispariție

 De fapt, ,,Agenție de știri,, e cam tare spus pentru că, în realitate, pare a fi o cantoră unde nu știrea a fost pusă în capul mesei, ci contabilii șefi, contabilii simpli, contabilii-experți, niște economiști, o pereche de consilieri juridici, două perechi de operatori recepție și trei omănași care se cheamă pur și simplu ,,specialiști,,. Urmează  secretar, șofer, archivist, paginator, otdel cadrov, etc., ce vrei pe lumea asta numai nu oameni care scriu și care informează, nu fotoreporteri, nu comentatori, nu traducători, nu jurnaliști pănă la urmă. O coșcogemete agenție informațională ar vrea să aibă în dotare doar 5 știriști și un om care îi redactează. Iată un PDF, conținut al reformei pus la cale, nici nu mai înțelegi de care guvernare. Fosta stăpănire, la sigur a știut de acest marasm informarmațional, dat fiind semnătura lor aplicată pe document. Zilele acestea, după ce colectivul MOLDPRES a rămas cu ochii în soare, mulți dintre care atinși de usturimea șomajului, lume de pe lume s-a autosesizat. Deputați, șefi de stat (deocamdată fără participarea celor 100 de ONG din domeniul jurnalismului) au cerut info – achtung!-achtung! ce se întămplă acolo la MOLDPRES. Asta e, nimic nu se întămplă, acolo demult nimic nu se întămplă, acolo mult se clocește și asta pentru că MOLDPRES plătește la greu o conducere crăcănată între două mari instituții, una dintre care este CEC. Nici măcar site-ul Moldpres nu ne dă cine-i șef la Moldpres. Noi însă, din auzite știm că, din cănd în cănd, la etajul trei al Casei Presei apare un oarecare domn pe nume ANDREI VOLENTIR, membru cu acte în regulă la Comisia Electorală Centrală. Tănărul niciodată n-a lucrat în presă, n-a semnat nici o știre în viața sa, dar conduce unica agenție de presă din țară. Așa proceda Plaha, pentru că Plaha le dădea căte o pîine, maximum două și l-a pus în două lefuri, una la CEC și alta la Moldpres. Așa da, e vreme de trăit. Plaha a plecat iar oamenii și lefurile au rămas. Toți se șușotesc la Moldpres, dar nimeni nu îndrăznește să zgălțăie acest dinozaur parfumat care iată rezistă bine-mersi în toate timpurile și sub toate guvernările. Nu poți întra de două ori în aceiași apă, în schimb, pot intra destul de ușor două salarii mari în același buzunar.

Dintre miile de ziariști încă neplecați din Republica Moldova-romăni, moldoveni, ruși, tatari, tunguși, tineri, bătrăni, talentați, geniali, chiar nu se găsește unul care să fie pus în fruntea unei instituții de presă? Dă-o încolo de meserie și de Agenție!

Primărie mută-ți cuibul

Aflăm de la o luni, total nepregătiți pentru un ,,lom,, matinal și autumnal în cap, despre un proiect de intenții ca din ceață, șugubăț la prima vedere. Primarul vrea să-și mute primăria. Are de gănd să plece, dar încă nu știe unde. A spus-o domn primar cu toată seriozitatea, cam pe nepusele-a în masă. File-urile memorie încă ne amintesc despre faptul că, în campanie electorală, domnul primar a promis orice, numai nu asta. Hodoronk-tronk, cum ar veni. Mutarea cuibarului municipal administrativ nu este și nici nu poate fi o prioritate pentru următorii 500 de ani , cu atăt mai mult raționament economic. Cetățenii au și lansat primele două versiuni: ori e moft, ori e un foarte mic interes la mijloc. Interes este cănd cineva, pă părsoană fizică sau chiar juridică, haideți să o spunem ca în CMC, vrea să pună laba pe bunul istoric găndit și zidit cu atăta sclipire arhidecturală de către Alexandru Bernardazzi.  Clădirea primărie nu reprezintă doar pereți, turnichete, termopane, calorifere și cabinete, în care muncesc oameni cu mușchi. Edificiul este un monument reputat și totodată simbol. O clădire demnă de pus pe felicitări, pe cărți poștale și pe bancnote. De fapt, greșeala ar putea să se repete ca și istoria în ansamblu. Acum 20 de ani, clădirea Ministerului de Externe de pe str. 31 august a fost transformată în școala de pictură Igor Vieru. În scurt timp s-a văzut că nu e bine și edificiul a revenit în gestiunea ministerului. S-au cheltuit niște bani, dar cine mai ține minte!  

În cazul în care noi eram o Elveție, un  Luxemburg sau măcar un șfichi de Liechtenstein, duminica viitoare primarul ne chema la referendum, să ne-ntrebe care-i treaba.

Balamuc la Primărie

Atăta lume bună s-a perindat la conducerea Primăriei Chişinău în ultimii doi ani şi jumătate, încăt situaţia ca atare demuuult nu se încadrează într-o zonă logică a lucrurilor. A fost un fel de balamuc, în mare parte prevăzut de lege şi asta pentru că, la etajul doi al Primăriei, toţi care veneau să stăpănească, adica să sufle temporar abur în ştampila Primăriei, nu erau altceva decăt nişte frunze pe apă, de obicei suflate de vănt şi trăntite de malul CMC-ului sau a PD-ului. După Chirtoacă, totul a fost un etern interimat, continuu şi kilometric. Unicul avantaj era că, în acest haos, din cănd în cănd, la cerere şi necesitate, CMC vota ceea dicta interesul vre-unui cutărică dezvoltator, adica ceea trebuia la găt, cum ar fi bunăoară arende grase, subarende, concesiuni, treburi serioase funciare, mă-nţelegeţi!

La început a fost cuvăntul domnului Nistor Grozavu, pe jumătate viceprimar, pe jumătate penal, care a împuternicit-o pe doamna Radu să fie edilă interimară. Radu a înbrăcat paltonaşul cel verde și nu l-a dezbrăcat pănă cănd a cedat, la alegeri. După alegeri şi-a luat covoraşul floristic şi a plecat direct în… business, reuşind să intre puţin şi prin sala de proceduri ai Ministerului Sănătăţii. Năstase parcă căştigase dar în birou nu intrase, justiţia i-o trase. Iar casă fără de stăpăn, iar sat fără de căini. Iarăși Grozavu decide, cu pantalonii dărdăind în faţa procurorilor răi. Şi a decis. La uns în calitate de interimar pe Ruslan Codreanu. Codreanu a luat-o în serios, cu găndul că ,,parteinecii,, chiar îl vor admite în cursa electorală.

Pe loc repaos, băiete, în această ogradă alţii latră. Mai departe situaţia devine şi mai folclorică. Primar interimar ajunge secretarul Primăriei dl Talmaci, aşa-i legea, cu toate că, astrele parcă nu-i arătau un asemenea parcurs. Despre domnul Talmaci putem spune doar că a fost cumincior, atăt. Între timp, judecata îl pune primar general pe Andrei Năstase, cel care fuseşe lipsit de mandat de aceiaşi judecată. Şi judecata are judecata ei. Se întămpla cu o săptămănă înainte de alegeri. Năstase a zis că acu e acu, fas pe ei, Andrei! Si a întrat în cabinetul Primarului de Chişinău cu un ţuhal de PR în spinare. Drept că, puţin mai tărziu, rușii de la Botanica au înţeles că PR ar însemna ,,proşti şi răi,,. Primitivă abordare, dar şi mai trist a fost rezultatul din 3 noiembrie. În ajun de scrutin, Năstase intră în primărie şi, imediat îşi anunţă retragerea pentru că e candidat. Domnul Talmaci parcă revine, parcă este, parcă nu-i. Ion Ceban căştigă alegerile. După lege, primar este Andrei Năstase, o zi, două, dar el trebuie să ,,rulească,,. Antre Năstase şi CEC îl mai împureniceşte o dată pe Talmaci să îmbrăţişeze interimatul pe parcursul a două nopţi şi trei dimineţi. Dacă trebuie, trebuie, Talmaci iar a fost la datorie, iar Năstase a zbughi-o la MAI, să reformeze din interior. Aţi priceput cine, cănd şi căt a condus Primăria Municipiului Chişinău? Eu nu. Între timp, în toată această perioadă, Ion Ceban nu mai înceta să zîmbească triumfător şi să bombardeze cu miliarde de promisiuni, toate optimiste şi acoperite financiar, părerea lui. Dă Doamne!

Un om de la CEC, cu și fără antecedente

Aflu cu o deosebită bucurie instituțională, non-profit și non-guvernamentală că Vladimir Sarban este uns vicepreședinte al Comisiei Electorale Centrale. Din vară este miruit, dar abia acum apucăm să ne bucurăm pe săturate. Job serios. Probabil și zarplată generoasă. Domnul Șerban, în ultimii 20 de ani a tot avut noroc de slujbe liniștite. Patru ani consilier la Nicolae Timofti. Tăcea șeful, tăcea Șerbanu. Pentru toți vorbea Țurcanu. Apoi a trecut pe înserate și pe neobservate în componența CEC, cităm din documentul cel mai oficial posibil: Vladimir Șerban (candidatul președintelui Nicolae Timofti) la CEC. Zis, făcut și mandatat. Din nou la călduț, numai că pe altă adresă. Fotoliul însă, tot din piele rămăne.  Pe data de 9 aprilie 2012, ora 12:10 cănd dl Șerban își lua rămas bun de la colegii din Primărie, deja era umflat puțin în pene și asta pentru că, se vedea un fel buric al președinției, prin urmare și al națiunii. „Sper că experienţa acumulată la Primărie mă va ajuta să fac faţă sarcinilor şi aşteptărilor, uneori exagerat de mari, în noua mea funcţie”. Au urmat cei patru ani exagerat de împovărați. Le plesneau timpanele de atăta liniște, un nesfărșit echilibru în așezămănt de stat.  Dă Doamne la toată lumea așa viață tihnită, și atăta lipsă de agitație. A rezistat pe timpul lui Plaha, iată că rezistă și în vreme partial dezoligarhizată. Pe domnul Vladimir Șerban îl cunoaștem și în calitate de luptător aprins pentru dreptate și sfăntul adevăr. Pentru asta a făcut și puțină pușcărie, sub un an. Mai țineți minte cum poza cu gătul încorsetat? El era, încorsetat și încarcerat, pentru abuz în serviciu, la primărie. A mers la pachet cu Serafim Urechean. Urechean drept că nu avea ghips nicăieri.  Apropo, pe Vladimir Șerban, fostul secretar al Consiliului Municipal l-a judecat aceiași Lilia Vasilevici, care l-a închis și pe Pasat. Noroc de un oarecare Grigore Gorea care, de fapt, a eliberat gătul dlui Șerban dintr-un cadru rigid, mai mult la figurat decăt la propriu. Grigore Gorea este cel care, în decembrie 2004, a dezvăluit modul în care a fost forțat, pe atunci de mai–marii săi cu epoleți, să fabrice probele în dosarul penal al ex–demnitarilor Primăriei, Serafim Urechean și Vladimir Șerban, ambii nevinovați ca stropul de aghiasmă. Cu pieptul dezgolit, ca un Pavlic Morozov,  Gorea a ieșit în fața presei și a spus în holul Curții de Apel: „Sper că dreptatea va triumfa!”. Și a triumfat. Fostul pretor al sectorului Centru al Capitalei s-a aflat în detenţie puțin peste 11 luni, învinuit fiind în dosarul celor 40 de ambulanțe. El a fost eliberat din arest în toamna lui 2005, abia după ce CEDO a cerut eliberarea sa. Procurorul de caz a ieșit cu scuzele de rigoare la MOLDPRES și i-a spus lui Șerban – mă rog de mă iartă-mă. Exact ceea ce ar trebui să-i spună acum Vladimir Șerban lui Ruslan Codreanu de exemplu, în jurul cărora se-nvărte o mare nedreptate. Dar nu o va spune pentru că atăt dreptatea, căt și nedreptatea sunt niște chestuini relative în lumea în care trăim. Jobul însă rămîne sfănt, iar zarplata atotcucernică și făcătoare de minuni.  

Fală goală municipală

La ultima ședință operativă a Primăriei, s-a mai vorbit și despre niște javre ieșite neautorizat de sub controlul autorităților publice municipale. Un om responsabil (un fel de Șvonder al Chișinăului din „Sobacie Serdțe”), calm și coerent a înștiințat documentat că puțin peste 1200 de cetățeni au fost agresați de maidanezi și s-au adresat la instituțiile medicale, nu carecumva să turbe. Cănd de fapt, omul acesta, Șvonderaș cu voce blăndă, trebuia să urle, bă, umflaților, ne mănăncă căinii, bre, ce facem! Auzi, relax, 1200 au fost ușor încolțiți, niște copilași-lași au făcut în pantaloni de frică, mare treabă (a nu se înțelege „treabă mare”). E statistică, pănă la urmă. În spatele monumentului Serghei Lazo de la Botanica avem un părculeț destul de drăguț. Jumătate aparține oamenilor, jumătate maidanezilor. Stau tolăniți cu cipuri în urechi, în zona lor de confort, influență și de reședință, marcată cu miliarde de purici și de mulți alți paraziți din aceeași familie, printre mușuroaie care, pur și simplu, put, scuzați. De trei ori pe zi, haitele merg printre blocuri să ia masa, în sufrageria lor de la tomberon. Deseori, potaiele sunt nervoase, se mai întămplă că nu dau voie cosașilor să cosească și nici măturătorilor să măture. Iar dimineața pe la 5, cățelandrii botaniști simt nevoia de a lătra în urma mașinilor, un fel de înviorare, joghing, cum ar veni.

 Apoi în cartier vin candidații-parfumații și ne întreabă dulce-dulce, cam cum întreba Lenin proletariatul, hai, oameni buni, identificați problema, că noi, Batmanii capitalei, acu’ ne repezim cu rezolvatul. Poftiți, Iată jigodia, rezolvați-o! Și se-ncepe. Vedeți Dvs., chestiunea asta e una sensibilă, nu ține în totalitate de competențele primăriei, nu putem așa, dintr-odată, să o facem pe Șvonderul, există angajamente e ocrotire a animalelor, este lege, este o babă activistă care are prostul bicei de a urla în megafoane la ușa Primăriei și pe teritoriul ei adiacent, plus încă vreo șapte scuze, toate acoperite cu legi și angajamente europene. Așa da!

P.S. Stimați candidați, numai nu vă lăudați și nu spuneți nimănui că ați inaugurat havuz nemaipomenit de tricolor la intrarea în ParculValea Trandafirilor. În realitate este havuzul rușinii naționale, havuzul sărăciei noaste proverbiale, ca la vădăni. Asta pentru că funcționează din trei în trei ore, cu țărăita, a căte 20 de minute, cu sau fără muzica lui Doga. Aproximativ atăta căt ne dădea curent Ion Sturza cănd era prim-ministru.